28 octombrie 2014

OFFERTĂ! - Întoarcere din Lumea de Dincolo - 14,00 LEI - Viața după moarte - Librărie Spirituală online | Cărți spiritualitate, dezvoltare personală, vindecare, alimentație...

OFFERTĂ! - Întoarcere din Lumea de Dincolo - 14,00 LEI - Viața după moarte - Librărie Spirituală online | Cărți spiritualitate, dezvoltare personală, vindecare, alimentație...

Detalii din cartea „Întoarcere din Lumea de Dincolo”

Când un tânăr soldat pe nume George Ritchie a ajuns la un spital al armatei cu pneumonie, nu avea nici cea mai vagă idee despre călătoria neprevăzută pe care avea să o facă. Câteva zile mai târziu, abia înțelegându-și propria sa moarte, a pășit în afara lumii fizice, în eternitate.
În această poveste captivantă și plină de detalii, Ritchie descrie o serie de „lumi” pe care le-a vizitat – unele infernale în separarea lor de viață, altele glorioase în strălucirea lor celestă. Dar ceea ce eclipsa totul era dorința lui arzătoare de a rămâne în prezența luminoasă a lui Iisus.
Descrierile memorabile și uluitoare fac din această carte una dintre cele mai extraordinare relatări despre viața de după moarte care s-au scris vreodată. Această privire aruncată lumii de dincolo poate schimba pentru totdeauna înțelegerea lumii de dincolo de a noastră.
Întoarcere din Lumea de Dincolo

Fragmente din cartea „Întoarcere din Lumea de Dincolo”

1

M-am dus la birou devreme, așa cum îmi plăcea mie, ca să am parte de câteva minute singur înainte ca primul pacient să sosească. Am aruncat o privire în camera încă umbrită – biroul, scaunele confortabile, cana­peaua galbenă în fața ferestrei. Practica psihiatriei era o satis­facție profundă pentru mine. Vreme de treisprezece ani cât am lucrat ca medic, am avut adesea senzația că tratam doar părți dintr-o persoană, ocupându-mă de simptomele bolilor mai degrabă decât de boală în sine. La Spitalul Memorial din Richmond, Virginia, unde am lucrat, la fel ca în orice spital mare și modern, nu aveam timp să-mi cunosc pacienții ca oameni. Nu aveam timp să ascult întrebările din spatele celor pe care le puneau pacienții în camera de consultație.
Astfel că la vârsta de patruzeci de ani m-am întors la școală. Nu a fost ușor să-i cer soției să se mute din Richmond în Charlottesville, să dezrădăcinăm cei doi copii ai noștri de la școală, să renunț la poziția mea de președinte al Academiei de Practică Generală din Richmond și să mă întorc pentru câțiva ani la studiu și rezidențiat. În următoarea duzină de ani după ce am luat această decizie, m-am bucurat de multe ori că am făcut-o, dar niciodată mai mult decât în aceste momente de liniște de la începutul zilei. Am deschis agenda de pe birou și am aruncat o privire asupra programărilor pentru acea zi. Mildred Brown, Peter Jones, Jane Martin.3 Apoi degetul meu s-a oprit.
Prima programare de după prânz era pentru Fred Owen. Uitasem că ieri a ieșit din clinica universității. Primisem raportul lui Fred cu o săptămână în urmă de la medicii lui Fred – „carcinom la plămâni cu metastaze la creier” – dar știam acest lucru deja. Fred murea de cancer la plămâni. L-am suspectat încă din septembrie, în urmă cu cinci luni, când a venit pentru prima oară la mine cu simptome de depresie severă. Depresia, tusea uscată, fap­tul că fuma mult în timpul ședințelor noastre, toate acestea m-au alertat, așa că i-am făcut o programare pentru o exa­minare completă la Spitalul Universitar din Virginia aici, în Charlottesville.
Se părea că Fred ignorase acea programare. În urmă cu trei săptămâni, trezindu-mi din nou suspiciuni, l-am exa­minat chiar aici, în această cameră. Nu aveam echipament adecvat, desigur, dar cu stetoscopul am auzit suficient. După aceea a fost la spitalul universitar, unde a fost supus unui set de analize și consultații. Dar toate acestea au fost mai mult pentru siguranța lui Fred decât pentru vreun dubiu care ar fi planat asupra diagnosticului.
Și acum, la ora 1:00 în după-amiaza aceasta, va fi aici. Cum aș putea să-l ajut să facă față veștii înspăimântătoare că avea să moară? Făcuse pași enormi în lunile în care venise aici, dar mai avea încă drum lung de bătut. Timpul era ceea ce avea el nevoie cu disperare. Și timpul era ceea ce Fred nu mai avea.
Mai mult, acest cancer inoperabil care apăruse acum – abia avea patruzeci și vreo cinci de ani – i se părea negarea absolută a tuturor avansurilor pe care le făcuse. Avea să fie exact dovada a ceea ce fobia lui i-a spus întotdeauna: că lumea și fiecare om din această lume au conspirat împo­triva lui încă din momentul nașterii sale. Problema era că nu se mai înșela. De la o mamă care l-a neglijat, trecând printr‑o serie de familii adoptive, printr-o succesiune de șefi care l-au exploatat și printr-o căsătorie dezastruoasă, nu a avut parte decât de relații bolnăvicioase. Ţinta noastră era să dezvoltăm relații mai sănătoase. Începând cu încrederea pe care o căpătase în mine, a ajuns să aibă pentru prima dată în viața lui parte de relații adevărate de prietenie. Și acum era pe moarte! Trădarea finală tocmai avusese loc, ultima dovadă că jocul fusese aranjat dinainte împotriva lui încă de la început.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu