Cum se dă un sfat?

O femeie bătrână și-a călcat pe inimă și s-a dus la un om înțelept pentru a-i vorbi despre fiul ei, care își cheltuia toții banii pe petreceri și femei și nu o ajuta nici cu un bănuț deși abia avea din ce trăi. Înțeleptul i-a promis femeii că va sta de vorbă cu fiul ei, dar numai după scurgerea a șapte săptămâni.

După ce au trecut cele șapte săptămâni, băiatul femeii a fost adus în fața omului înțelept, care l-a întâmpinat cu căldură și l-a povățuit: „Ești putenic tinere și ești înzestrat cu bun simț și inteligență. Gândește-te la cât de mult a făcut mama ta pentru tine. Și-a cheltuit toții banii pentru a te ține la școală, pentru a te ajuta să reușești și să te împlinești în viață. Acum ea este bătrană, tu ai o slujbă bună și o poți sprijini. În loc să faci asta, tu îți cheltui toți banii pe femei și petreceri. Este bine ceea ce faci? În numele conștiinței care îți stăpânește încă sufletul, îți cer să renunți la aceste proaste obiceiuri.”

Tânărul a ascultat cu atenție și respect, iar vorbele înțeleptului i-au ajuns până în străfundul inimii, l-au înduioșat și l-au convins să își schimbe purtarea.

Bătrâna mamă i-a mulțumit cu lacrimi în ochi omului cel înțelept, dar nu s-a putut opri să nu îl întrebe de ce i-au trebuit șapte săptămâni înainte de a-i vorbi băiatului ei.

Înțeleptul i-a spus: „Vezi tu, și mie îmi plac petrecerile și femeile, și am simțit că nu am dreptul și puterea de a-i cere socoteală pentru felul său de a se purta atâta timp cât nu renunțam și eu la aceste obiceiuri măcar șapte săptămâni. Este imposibil să ajuți pe cineva să scape de o slăbiciune dacă nu ai scăpat tu însuți mai întâi de ea.”